Organizația Mondială a Sănătății descrie obezitatea ca pe o boală cronică, recurentă, rezultată din interacțiuni complexe între factori genetici, neurobiologici, comportamentali și de mediu. Diagnosticul se bazează pe măsurarea greutății și înălțimii, precum și pe calcularea indicelui de masă corporală (IMC).
Supraponderalitatea la adulți corespunde unui IMC ≥ 25 kg/m², iar obezitatea unui IMC ≥ 30 kg/m². În 2022, aproximativ 2,5 miliarde de adulți din întreaga lume erau supraponderali, dintre care peste 890 de milioane sufereau de obezitate, ceea ce înseamnă că peste 43% dintre adulți aveau o greutate corporală excesivă.
OMS subliniază că obezitatea este o boală cronică care necesită îngrijire complexă și pe termen lung.
Mecanisme fiziopatologice și tulburări metabolice
Greutatea corporală excesivă conduce la:
- inflamație cronică,
- rezistență la insulină,
- disfuncție endotelială.
O trecere în revistă a literaturii de specialitate privind relația dintre obezitate și bolile cardiovasculare evidențiază că obezitatea activează citokine proinflamatorii, favorizând tulburările lipidice și aterogeneza.
Greutatea corporală excesivă este asociată, de asemenea, cu:
- tulburări ale metabolismului glucidic,
- hipertensiune arterială,
- dislipidemie,
- ateroscleroză,
- boala hepatică steatozică legată de tulburările metabolice,
- degenerarea articulațiilor mari.
Această boală crește riscul numeroaselor complicații metabolice, iar diagnosticul necesită evaluarea IMC, a circumferinței taliei și a profilului lipidic.
Aparatul musculo-scheletal
Greutatea corporală excesivă suprasolicită aparatul locomotor. Obezitatea afectează direct articulațiile portante, în special genunchii și șoldurile, prin suprasolicitare mecanică. În 24,6% dintre cazurile de durere nouă de genunchi, simptomele pot fi atribuite supraponderalității sau obezității.
Persoanele supraponderale au un risc de dureri de coloană vertebrală cu 10% mai mare decât cele cu greutate normală, iar la persoanele cu obezitate acest risc crește la 31%. În plus, persoanele cu obezitate au un risc de două ori mai mare de a dezvolta gută și pot dezvolta această afecțiune la o vârstă mai tânără. Solicitarea crescută a articulațiilor este asociată și cu o frecvență mai mare a bolii artrozice, cu necesitatea artroplastiei și cu limitarea activității fizice.
Sănătatea mintală și consecințele sociale
Consecințele obezității depășesc dimensiunea fizică. Obezitatea crește riscul de deces prematur și, totodată, suprasolicită aparatul locomotor, ducând la degenerarea oaselor și articulațiilor.
Apar, de asemenea, efecte psihologice și sociale: persoanele cu obezitate se confruntă cu discriminare în relațiile personale și profesionale, suferă mai frecvent de tulburări anxioase și depresive, au o stimă de sine scăzută, tulburări de dispoziție și dificultăți în comunicarea interpersonală.
Supraponderalitatea și obezitatea la copii pot afecta negativ stima de sine, pot genera sentimente de vinovăție și neputință și pot conduce la simptome depresive.